Un sat micuţ şi totuşi mare în visele mele. Abia aştept să-l revăd. Nimic nu pare a fi mai nostalgic decât depănarea amintirilor din trecut. Copilărie, dulce copilărie…!
Acolo s-a născut şi trăieşte copilăria mea. Şi nu doar ea mă leagă de acest sătuc, mă leagă istoria, părinţii, dorul, trecutul şi prezentul, neamul, plaiul…
Totul a început acolo, la temelia casei părinteşti, care ne cheamă ori de cîte ori îi este dor… de noi… Probabil, acolo a fost prima lecţie despre viaţă şi prima noţiune învăţată “neam”.
Înconjurat de păduri şi iazuri, micul Boroseni îşi duce existenţa multe secole la rând…Tăcut, petrece şi aşteaptă generaţii peste generaţii, doar timpul şi omul mai schimbă imaginea sa. Şi, totuşi, contează orice mişcare în sătucul meu natal.
Posted by Sorina on 19 octombrie 2011 at 10:32 am
Cuvintele tale ma readuc in urma cu timpul.
Imi este dor de sat, unde am mute amintiri, si imi este dor de tara de care ma leaga toate copilaria.
Posted by adelina on 19 octombrie 2011 at 2:53 pm
Da! Frumoase timpuri au fost….
Posted by daniela hadei on 25 octombrie 2011 at 9:57 pm
Dor de casa, dor de cei dragi…dor de satul meu…….