5 zile i-au fost furate toamnei pentru a le dărui marelui prozator Ion Druţă. Nimeni nu s-a supărat, nici toamna, pentru că de fapt, natura i-a furat poetului o jumătate de viaţă, elogiind-o şi slăvind-o în operele sale. Cea de a 18 — a ediţie a Salonului de Carte la Chişinău, azi, 4 septembrie îşi conturează sfîrşitul. Timp de 5 zile vizitatorii au avut prilejul de a face o călătorie prin capodopera druţiană. Fiecare oaspete a trecut rînd pe rînd prin opera, prin viaţa, prin sufletul poetului.
Anul 2008 s-a închinat şi el cu plecăciune în faţa prozatorului şi s-a consacrat jubileului de 80 de ani. Anul acesta i-a dăruit poetului frunze de dor şi o însufleţire a întregii sale opere.
Ce spun cărţile…
“ Totul s-a început la nord, într-un sătişor nu prea mare, cu cărăruşe în nămol. Acolo prima dată a apărut spiritul poetului de a ne scrie. Credeţi-mă pe mine căci, eu îi port numele satului natal“ exclamă cu mîndrie minunata operă Horodişte. “Ba nu! Totul s-a început în inima poetului. De acolo vine credinţa, iubirea şi talentul. Cintindu-mă pe mine ve-ţi înţelege cu adevărat sentimentele ce au stat la temelia acestei frumoase colecţii. Oare nu prin mine poetul a reuşit să aducă în sufletul fiecărui cititor dangătul sfînt al clopotelor, aroma mirositoare de gutui tomnatic şi iubirea ce moare o dată cu credinţa … şi asta nu e tot…” dar faimoasa operă Clopotniţa nu a reuşit să mai zică ceva pentru ca a fost suprapusă de dor… “de ce vă certaţi? Oare nu vedeţi că eu îl reprezint pe Druţă… de cîte ori am fost luată de pe raft de cititori? Oare nu eu îi port numele în acest reportaj?Adevărata dragoste a fost descrisă şi transmisă prin mine…” se laudă cu mîndrie renumita capodopera Frunze de dor. Şi cine dacă nu bunătatea face pace în orice conflict? “Toate am luat naştere din acelaşi suflet minunat al unui copil ce azi ne priveşte cu acelaşi suflet de copil.Toate împărţim cîte o bucată din inima poetului şi fiecare cititor care ne mingîe cu privirea ştie cîtă dragoste şi-a exprimat poetul prin noi” le explică celorlalte opere Povara bunătaţii noastre. Aceste capodopere însufleţite dialoghează pe rafturile expoziţiei şi fiecare înroşa cînd cineva îşi îndrepta privirea spre ele.
Ce spun oamenii…
În timp ce operele se ceartă pentru titlul de cea mai minunată lucrare, oamenii sunt de altă părere. “Genericul expoziţiei este dat de una dintre capodoperele druţiene, care reprezintă mesajul principal al colecţiei pînă în 1990. Povara bunătaţii noastre este că suntem prea buni, supuşi domoli şi din acest motiv mulţi străini au călcat în picioare demnitatea noastră de neam” susţine Alexe Rău, directorul bibliotecii naţionale. Şi totuşi Druţă a încercat să scrie pentru sufletul fiecărui. Azi avem în faţă nenumărate opere, articole, critici. Văd la acest eveniment mulţi oaspeţi cu toate că e ultima zi de expoziţie. Mă apropii încet şi mă arăt interesată de opera Horodişte . Această carte este sub privirea unei fetiţe care o răsfoia cu zîmbet în citire. Îmi place mult această operă, ea acupă un rol important în copilăria mea pentru că bunica e din acest sat. Citindu-l pe Druţă mă regăsesc pe mine prin mahalaua bunicii, mi-a răspuns Elena, cl V-a. Druţă rămîne a fi poetul îndrăgit al neamului nostru. Fiecare vizitator a adus în suflet cîte o floare de dor pentru poet. Cad frunze de dor în toamna lui Druţă !!!
